Evanghelia după Sfântul Matei

Capitolul 14

22. Îndată îi zorea pe discipoli să urce în barcă și să meargă înaintea lui pe țărmul celălalt, până ce el va da drumul mulțimilor.
23. După ce a dat drumul mulțimilor, s-a urcat pe munte, singur, ca să se roage. Când s-a înserat era acolo singur.
24. Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stadii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă.
25. Pe la straja a patra din noapte, [Isus] a venit la ei, umblând pe mare.
26. Văzându-l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă și, de frică, au început să strige.
27. Dar Isus le-a vorbit îndată: "Curaj! Eu sunt, nu vă temeți!"
28. Atunci Petru i-a răspuns: "Doamne, dacă ești tu, poruncește să vin la tine pe apă".
29. El i-a zis: "Vino!" Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă și a venit spre Isus.
30. Dar văzând vântul puternic, s-a înspăimântat și, pentru că a început să se scufunde, a strigat: "Doamne, salvează-mă!"
31. Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: "Om cu puțină credință, de ce te-ai îndoit?"
32. Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat,
33. iar cei care se aflau în barcă i s-au închinat spunând: "Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu!"

Moartea lui Ioan Botezătorul
(Mc 6,14-29; Lc 9,7-9)

Capitolul 14